chiar daca am stiut aseara ca ploua tare nu mi am imaginat cum va arata orasul a doua zi. valea orasului, acolo unde majoritatea dintre copiii care frecventeaza centrul comunitar locuiesc, a fost inundata. a fost trist dimineata cand am vazut strazile pline de apa, dar mai trist a fost cand pe parcursul zilei am auzit povestile copiilor, cum a ajuns apa in curtile lor, in casele lor. am fost surprinsa sa ii aud cat de maturi sunt "nu cred ca vom dormi la noapte. si poti sa iti imaginezi? daca noi nu o sa dormim, ce sa mai zic de parintii nostrii care sunt si mai ingrijorati?" nu am putut sa spun nimic, eram la masa si ce am facut a fost sa aplec capul si sa ma uit in farfurie, nu era in puterea mea sa fac ceva. eu doar ma rog, si asi vrea ca voi sa faceti la fel.